Realizare website și promovare

I. Context și destinatari: Cui se adresează Ordinul nr. 2

1.1 Cadrul legislativ NIS2 în România

Stau în fața monitorului și recitesc pentru a cincea oară fragmentul din Directiva (UE) 2022/2555, iar gândul mă duce la absurditatea modului în care legislația europeană se transformă, treptat, în realitate românească – un proces similar cu acela prin care apa din Dunăre ajunge să curgă prin țevile din Botoșani, pierzând pe drum ceva din puritatea intenției inițiale, dar păstrând totuși esența necesară supraviețuirii. Directiva NIS2 privind măsurile pentru un nivel comun ridicat de securitate cibernetică în Uniune nu este doar un text european abstract; este o constrângere concretă care intră în biroul fiecărui administrator de sistem dintr-un spital județean, în sala de servere a fiecărei primării, în sediul fiecărei companii de transport care depășește cincizeci de angajați.

România transpune această directivă printr-o lege-cadru pe care am citit-o într-o noapte târzie, când copiii dormeau deja și casa era cuprinsă de acea liniște densă care permite concentrarea completă, și printr-o serie de ordine emise de Directoratul Național de Securitate Cibernetică – DNSC, un acronim care ascunde în spatele lui oameni concreți care încearcă să traducă principii europene abstracte în proceduri aplicabile realității noastre fragmentate, în care digitalizarea coexistă cu registrele în format hârtie și cu lipsa cronică de specialiști în securitate informatică.

🎧 Ascultă rezumatul audio dialogat în RO și EN

Ordinul nr. 1 al DNSC – pe care l-am studiat pentru un client din sectorul energetic, un om obosit care îmi spunea la telefon că nu înțelege de ce trebuie să facă toate aceste lucruri când "sistemul merge de douăzeci de ani fără probleme" – stabilește criteriile generale de identificare a entităților care intră sub incidența directivei. Este o grilă aparent simplă: dimensiunea organizației măsurată în număr de angajați și cifră de afaceri, sectorul de activitate extras dintr-o listă exhaustivă care acoperă de la energie la gestionarea deșeurilor, de la transport la serviciile digitale. Dar simplitatea este înșelătoare, pentru că fiecare criteriu ascunde în spate întrebări la care răspunsurile nu sunt niciodată atât de clare pe cât par în textul rece al ordinului: ce înseamnă exact "furnizor de servicii digitale" pentru o companie care are o componentă IT dar nu este exclusiv în domeniul digital? Cum numeri angajații când o parte lucrează în regim de subcontractare? Unde tragi linia între esențial și secundar?

Mă gândesc adesea, când citesc știrile despre atacuri cibernetice și amenzi usturătoare, la felul în care oamenii își imaginează că funcționează lucrurile în România, la distanța enormă dintre percepția publicului și realitatea juridică precisă, geometrică, a textelor de lege. Văd în grupurile de antreprenori pe Facebook – acolo unde oamenii își strigă fricile și neînțelegerile în majuscule – mesaje disperate: "Am primit un email suspect, mă amendează DNSC?", "Avem 15 angajați, trebuie să raportăm la DNSC?", "Facem comerț online, suntem vizați de OUG 155?" și realizez că există o confuzie profundă, aproape existențială, despre cine poate fi efectiv sancționat de Directoratul Național de Securitate Cibernetică.

🎧 Ascultă rezumatul audio dialogat în RO și EN

Așa că, înainte de a intra în detaliile tehnice și juridice – și vor fi multe, pentru că altfel nu putem înțelege cu adevărat despre ce vorbim – vreau să spun foarte clar, de la început, adevărul simplu care îi va liniști pe mulți: DNSC poate aplica sancțiuni EXCLUSIV entităților esențiale și importante din sectoare critice. Nu oricărei companii. Nu oricărui SRL cu zece angajați care are un site web. Ci doar unor categorii foarte precise de organizații, definite prin criterii clare în Ordonanța de Urgență 155/2024, care transpune în legislația românească Directiva europeană NIS2.

Și totuși, chiar această clarificare – care ar trebui să fie liniștitoare – deschide alte întrebări, mai profunde, mai complexe: cine sunt aceste entități esențiale și importante? Ce înseamnă, concret, că activitatea ta are impact strategic? Cum determini dacă pragurile te vizează? Și, mai ales, ce obligații ai, ce sancțiuni riști, ce trebuie să faci pentru a fi în regulă cu legea?

În timp ce țara ocupă poziții retrograde în unii indicatori europeni privind digitalizarea guvernanței, legislația devine un vector de schimbare, îndrumând instituțiile publice să adopte soluții securizate și să reducă dependența de platforme externe precum Yahoo sau Gmail.  Într-o lume dominată de digitalizare iar mai nou termenul de ”guvernanță artificială” prinde contur, securitatea cibernetică a devenit un subiect esențial pentru instituțiile publice. În România, Legea nr. 58/2023 privind securitatea și apărarea cibernetică a stabilit un cadru juridic pentru protejarea rețelelor și sistemelor informatice. Dar cum se aplică această lege în cazul utilizării platformelor de email precum Yahoo și Gmail de către autorități?

🎧 Ascultă rezumatul audio dialogat în RO și EN

Deși nu există o interdicție explicită, legislația încurajează evitarea riscurilor asociate cu serviciile externe, promovând soluții instituționale securizate . Legislația României nu face referire la evitarea utilizarii platformelor de email yahoo si gmail de catre institutiile publice.

România navighează între provocările digitalizării și necesitatea protejării infrastructurilor critice într-o lume în care datele sunt „noul aur negru”(energia din petrol versus datele, sunt bază de antrenament pentru AI). Legea nr. 58/2023 privind securitatea și apărarea cibernetică nu este doar un text legislativ, ci un manifest al unei ere în care statul își redefinește relația cu tehnologia. În timp ce țara ocupă poziții retrograde în unele indicatori europeni de digitalizare, legislația devine un vector de schimbare, îndrumând instituțiile publice să adopte soluții securizate și să reducă dependența de platforme externe precum Yahoo sau Gmail. Această tranziție nu este doar tehnică, ci și o poveste despre confidențialitate, control și viitorul inteligent al administrației.

Arhitectura credibilității în jurnalismul digital

Introducere: Căutarea adevărului într-o epocă a abundenței informaționale. Îmi amintesc cu o claritate neașteptată prima dată când am înțeles cu adevărat ce înseamnă verificarea unei informații. Nu a fost într-o sală de curs, ci în fața calculatorului, urmărind cum o fotografie manipulată circula cu o viteză alarmantă prin rețelele sociale, transformându-se din simplă imagine în „dovadă" a unei narațiuni complet false. În acea clipă, mi-am dat seama că trăim într-un paradox extraordinar: avem acces la mai multe informații decât oricând în istoria umanității, dar capacitatea noastră de a discerne adevărul de ficțiune nu a ținut pasul cu această abundență.

🎧 Ascultă rezumatul audio dialogat în RO și EN

Jurnalismul, în esența sa fundamentală, a fost întotdeauna despre verificare. Dar ceea ce însemna verificarea într-o redacție a anilor 1970 – telefoane, documente pe hârtie, surse umane confirmate prin întâlniri față în față – diferă radical de complexitatea verificării în 2025. Astăzi, un jurnalist responsabil trebuie să fie în același timp detectiv, analist digital, expert în metadata și gardian etic, navigând printr-un peisaj informațional în care fiecare pixel poate fi manipulat, fiecare voce poate fi sintetizată, fiecare narațiune poate fi amplificată artificial.

Transformarea digitală a jurnalismului local și noua arhitectură a confidențialității. 

Tranziția presei românești locale și regionale către mediul digital a generat, în ultimele două decenii, o reconfigurare fundamentală a relației dintre jurnalism, cititori și cadrul normativ de protecție a datelor personale. Ceea ce în perioada presei tipărite clasice reprezenta o interacțiune limitată – cumpărarea unui ziar de la chioșc, fără lăsarea vreunei urme digitale – s-a transformat astăzi într-un ecosistem complex de colectare, prelucrare și stocare a informațiilor despre comportamentul utilizatorilor online.

🎧 Ascultă rezumatul audio dialogat

Istoria reglementărilor privind confidențialitatea în spațiul digital românesc începe, formal, odată cu transpunerea Directivei 95/46/CE prin Legea nr. 677/2001 privind protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. Însă abia implementarea Regulamentului General privind Protecția Datelor (GDPR) în mai 2018 a marcat un moment de cotitura decisiv pentru presa online românească. Publicațiile locale și regionale, multe dintre ele operate de entități mici sau persoane fizice autorizate, s-au confruntat brusc cu o architectură legislativă complexă, concepută inițial pentru corporații multinaționale, dar aplicabilă universal.

Nevoia adaptivă de creare site pentru era digitală, transformarea administrativă a instituțiilor publice reprezintă o necesitate inevitabilă pentru a răspunde nevoilor și așteptărilor cetățenilor. Realizarea unui site cu web design personalizat unei primării nu este doar o opțiune tehnologică, ci un instrument esențial de comunicare și servicii, inclusiv antrenare Chatbot AI agent local. Acest proiect vizează să modernizeze interacțiunile între administrația locală și populația, oferind acces rapid la informații, facilitând tranzacțiile administrative și promovând transparența în gestionarea resurselor publice. Prin intermediul unei abordări structurate și user-friendly, site-ul devine un punct central de contact între cetățean și instituție.

🎧 Ascultă rezumatul audio dialogat

Structurarea conținutului web al unei primării implică mai mult decât crearea unei simple pagini online. Este vorba despre dezvoltarea unei platforme complete care să reflecte misiunea, valoarea și angajamentul instituției față de comunitatea sa. De la prezentarea serviciilor și procedurilor civice până la integrarea tehnologiilor moderne, fiecare componentă a site-ului trebuie să fie concepută cu grijă, având în vedere nevoile specifice ale utilizatorilor. Această abordare nu numai că îmbunătățește experiența cetățenilor, dar contribuie și la sporirea eficienței operațiunilor administrative.